No bounderies!

Dealungul timpului mai multi Dj a caror menire este sa puna muzica si sa isi bucure audienta au incercat mai multe remixuri ale multor piese de cele mai multe ori house si trance dar exista si cateva exceptii foarte fericite.Armin van Buuren, Dj Tiesto, Paul Oakenfold au mixat melodii rock si chiar au avut colaborari cu artisti rock gen Sharon van Alden solista trupei Whitin Temptation.
Concluzia?
Muzica buna nu are limite!

Placebo – Meds

Ieri seara am inceput sa ascult albumul “Meds” al trupei Placebo si ce credeti ca mi-a ramas in cap si ce cantam azi dimineata?Exact melodia care da si numele albumului “Meds”.Ramanand in registrul trupei Placebo care in general au un sound placut cu cateva chitari clasice imbinate perfect cu cele electrice melodia “Meds” nu transmite un mesaj concret prin versuri dar prin sunetele utilizate dau o strare de sevraj sau chiar o stare “high” daca mi se permite sa ma exprim asa.

Keane – Crystal Ball

Trupa Keane este o trupa tanara careia eu ii prevad o cariera fulminanta.Melodia Crystal Ball este o piesa foarte apropiata de sufletul meu deoarece momentul in care am descoperit melodia a fost asociata cu o perioada fericita din viata mea si intodeauna ma binedispune cand o ascult.Versurile piesei inspira un sentiment de nesiguranta pe care pana la urma fiecare il are la un moment dat, unii mai tarziu, unii mai devreme, de incertitudine al motivului existentei sale si al locului sau in societate.Melodia imi inspira un pic de incredere ca nu sunt singurul care are acest gen de idei si ma face sa ma gandesc ca pana la urma sunt inconjurat de prieteni unii mai apropiati, alti nu, care ma ajuta sa trec peste orice.

Placebo – Song to say goodbye

Nu e chiar melodia cu care m-am trezit azi dimineata in cap insa este o melodie care ma obsedeaza de mult timp(Alex poate sa confirme).Apartine unei trupe pe care o indragesc destul de mult iar ideea si versurile melodiei sunt un pic tragice dar in acelasi timp iti alina usor durerea sufletului.Aceasta melodie vorbeste despre o despartire inevitabila lucru de care ne lovim din pacate prea des in vietile noastre de muritori(despartiri intre cupluri, despartiri de prieteni, despartiri de persoane dragi care trec in nefiinta) si incearca sa aline aceasta durere prin muzica, un cantec de despartire (song to say goodbye).

Eu sunt doar OM

In Romania fenomenele de dincolo de granite ajung mai greu si de obicei sunt traduse gresit.Primul val care a atins si meleagurile noastre,cum era si normal,a fost muzica rock si fotbalul.Bine,imi imaginez ca la o scara scazuta si limitat in manifestare,legat de muzica.Cat despre suporteri,stadionul era inainte de caderea comunismului,locul unde erai liber,si nu ma refer aici la prostul teatru jucat de formatiile crescute de conducatori tari,Steaua sau Dinamo,ci la cei care au suferit,pe stadioanele din Giulesti,Regie,Craiova,Arad,Ploiesti sau Timisoara.Altceva nu s-ar fi putut integra sub rigorile mai-marelui tovaras.”Nu conteaza cat de lung am parul…” a ramas astfel printre cele mai rebele slogane ale pustimi de atunci.
Dupa revolutie,adica momentul cand romani au luat legatura cu viata reala prima generatie care a prins aerul libertati a luat imediat legatura cu hh-ul american.Mai timid la inceput,circuland mai greu si prin cercuri mai restranse,casetele cu hip-hop(a se citi cum se scrie) adaugandu-se aici la capodoperele semnate 2 Pac sau Cypress Hill,si primele forme de rep de pe la noi,trupele-veterane de azi ca B.U.G. Mafia,La Familia,Parazitzii,Sindicatu’ R.A.N.S.,etc. care pe langa marfa pe care si-o promovau au impus stilul de “baietasi de cartier” multora pana in ziua de azi.In ziua de azi,desi ma bucura evolutia “miscarii” pe buzele oamenilor,pot spune ca putini sunt cei care au prins ideea si multi sunt cei care se ocupa cu moda,ca “Yo!Sunt mai smecher asea,imbracat larg.Yo!”.Baieti:”Nu se asculta,se simte!”,nu e vorba de gangsterism aici,si de batai pe strada,a-ti gresit teritoriul,cei care au ocupat terenul acum in frunte cu Veritasaga,Bitza sau Zale o dau cu pace!
Pe partea de rockangeala,copii care au avut norocul de a se naste in familii ascultatoare de Metalica sau Roling Stones,au facut mai usor pasul spre Vita de Vie sau OCS,sau spre diversificatele genuri de afara,nu ma simt in masura sa vorbesc pe larg despre asta,deci nu o sa dezvolt prea mult si o sa-mi termin ideea ca asa s-au format noile comunitati de rockeri sau punckeri.
Categoriile de mai sus au fost cu greu intelese de majoritate,si s-a ajuns la ascocieri cu diavolul de la pur si simplu muzica pe putin-diferita pe care a ascultat-o fiecare.Personal,sunt un om simplu,am ascultat multa muzica,pleilisturile mele variaza,si nu exista granite atata timp cat miroase a muzica buna si nu am lasat insa muzica sa-mi atinga decat sufletul,nu vad necesar sa port anumite haine,sau sa blamez pe cineva doar pentru ca avem gusturi diferite.Respect orice gen de muzica…atata timp cat e muzica!
Mai sunt multe feluri de a fi,ce au fost adoptate si pe la noi:hauser,minimalist,trancer,dar totul s-a terminat cand in limbaj a aparut emo…nu stiu care a fost primul care a adus problema asta,dar e clar ca de la el s-a pornit un fenomen.Emo,am inteles ca se leaga strict de gradul de emotionalitate al fiecaruia.Si dupa studierea multora dintre definitii date de autorizati in materie,mi-am dat seama ca sunt si eu,si multi dintre noi,macar part-time emo.Am observat ca emo sunt huliti,si e considerat un fel de cult,de mai inapti nostri semeni.Frate,nici eu nu as purta paru pe unul din ochi,si nu m-as machia la celalt ochi,dar pana la urma ala e pur si simplu rocker.Cred,sau nu stiu,nu ma pasioneaza asa tare.Recunosc,ma amuza de cele mai multe ori,dar asa sunt ei,ascultatori de Tokio Hotel,iar notiunea de emo a degenerat.A fost mediatizata o stire in ultimul timp,ca cica s-ar fi sinucis o copila,citez”banuita ca ar fi facut parte din grupul emo”…daaaamn!
Si mai sunt si altele,sunt sigur,dar cred ca astea-s majoritare.Exista miscare suburbana,si ma bucur ca pot sa spun ca macar partial exista o legatura si un respect intre “reaperi”,”roackeri” si “punckisti” de pe la noi…bine,uni instiga la scandaluri intre ascultatori de genuri diferite,dar sunt pur si simplu tot aceiasi care se duc pe stadion sa se bata,din neavand ce face,dar nu au nimic de impartit pana la urma.Skateri,grafferi,breackeri,sau simpli ascultatori,pace noua!Deci e inca loc pentru toti in cluburile ce promoveaza undergroundul din Bucuresti si din tara,sau pe plaja din Vama…
Cam multa lectura,recunosc,dar sunt sigur ca mai sunt chestii de adaugat…