De ce au oamenii amintiri? De ce avem flash-back-uri? De ce suntem trecutul nostru? De ce nu suntem doar ganduri de viitor?…
Imi amintesc de fiecare data cand matusile mele ma trageau de obraji, de parca ar fi fost geloase ca am pielea intinsa si ele nu. Imi amintesc de fiecare cearta, de fiecare data cand ma tachinau.
Imi amintesc de toate stirile de la televizor, unde niciodata nu e ceva placut, sau bun, sau frumos.
Imi amintesc pentru ce a fost fiecare lacrima.
Imi amintesc toate relatiile. Toate fostele relatii; toate relatiile fostelor prietene; toate relatiile fostilor…trecutul lor, trecutul lor cu mine, trecutul lor fara mine; trecutul meu fara ei, fara ei toti.
Imi amintesc fiecare cuvant care m-a durut…dupa ce l-am spus, dupa ce a fost spus, dupa ce mi l-am spus, dupa ce mi l-au spus.
De ce vorbim? De ce vorbim tampenii? De ce la un moment dat, cand credem ca stim ce urmeaza, suntem dezamagiti? Un moment…doar unul…un moment dat, un moment luat, un moment pierdut.
Imi amintesc de toate persoanele pe care le-am pierdut, sau care m-au pierdut, sau ne-am pierdut, sau s-au pierdut… de persoanele la care am tinut si nu mai sunt, de persoanele care au fost si nu au contat.
Imi amintesc cine am fost si cine as fi vrut sa fiu…
Eu nu sunt eu. Eu sunt timp. Eu sunt trecut. Eu voi fi viitorul care va fi trecut.
Tu cine esti si ce faci cu amintirile tale?





